Frică

  • de

Frica nu este un lucru material. Este, în adevăratul sens al cuvântului, absolut nimic. Imaterială, dar, chiar și așa, nu inexistentă. Nu are trăsături, decât dacă i le dai tu, dar așa cum tu ai control asupra ei și ea are asupra ta. Psihicul tău este locul unde frica are efect, unde nimicul e ceva, mai mult decât ceva. Nimicul devine ceea ce ne distruge sau ne face mai buni.

În ochii fiecăruia frica arată altfel, deci singurul mod de a o descrie este ca fiind ceva… orice. Fiecare a văzut-o, a stat față în față cu ea, i s-a arătat fragil, neajutorat. Dar tot poți avea curaj, căci curajul nu înseamnă a nu întâlni frica, ci a o privi în ochi în timp ce treci pe lângă ea. Ea nu te va lăsa, dar e altceva când ești cu ea spate în spate, și e un echilibru în mintea ta, știind că prima mișcare o faci tu. De-a lungul vieții vei arunca o privire în spate, iar ea se va muta din nou în fața ta, tu vei trece din nou pe lângă ea și tot așa.

Mi-am creat tot scenariul în minte. Cum o voi privi direct în ochii săi cei stinși și, cu lacrimi în ai mei, voi trece peste, căci nu există curaj fără emoție. Încă aștept aceea zi, dar când mă voi opri din așteptat? Până acum mă uitam când în jurul ei, când pe obraji, pe nas, pe frunte, dar niciodată în ochii săi, căci pare-mi-se că, așa cum ea va deveni vulnerabilă în fața mea, la ciocnirea privilor, așa voi deveni și eu în fața ei, căci pentru laș ochii fricii sunt un mister, ba chiar nu există.

Alesia Păun – Lăzărescu

15 ani, Clasa IX-a, Colegiul Național Bănățean Timișoara

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *